Depresia post-partum

Deși nașterea unui copil este de obicei un eveniment fericit, multe femei în postpartum dezvoltă simptome și tulburări depresive(1). În sens larg, conceptul depresie postpartum se definește ca un episod depresiv non-psihotic ușor sau moderat, inclusiv simptomatologia depresivă subclinică, cu debut în primul an după naștere. În sens restrâns, depresia postpartum se referă la un episod depresiv major care debutează în 4 săptămâni de la naștere. Depresia netratată postpartum poate avea consecințe negative asupra mamei și sugarului (2).

Prevalența estimată a depresiei postpartum este incertă. Estimările variază foarte mult în funcție de studii, în funcție de țara studiată (rata pare a fi mai mare în țările cu venituri mici și mijlocii), perioada de timp după naștere pentru care se determină prevalența, dacă depresia a fost identificată prin măsuri de auto-raport sau interviuri clinice, dacă estimările au inclus pacienți cu depresie minoră și dacă depresia postpartum a fost evaluată în comunitate sau în mediul clinic (3).

Un sondaj reprezentativ la nivel național din Statele Unite a folosit interviuri față în față pentru diagnosticul depresiei  și a constatat că în rândul femeilor aflate în perioada  de postpartum (n = 994), prevalența la 12 luni a depresiei majore unipolare a fost de aproximativ 9%, similară cu cea  femeilor aflate în afara perioadei postpartum (n> 13000, 8%) (5).

10% dintre femeile care au născut traiesc experiența depresiei postpartum (American College of Obstetricians and Gynecologists).

Clasificarea factorilor de risc:

1. Factorii de risc cu efect puternic/moderat sunt: depresie/anxietate în sarcină, istoric anterior de depresie, evenimente de viață stresante, suport social scăzut;
2. Factorii de risc cu efect moderat sunt: temperamentul dificil al copilului, un nivel crescut de stres relaționat îngrijirii copilului, neuroticism, stimă de sine scăzută, relația maritală;
3. Factorii de risc cu efect scăzut sunt: complicații în sarcină și obstetricale, stil atribuțional, statut socio-economic;
4. Factorii sociodemografici cu efect nesemnificativ sunt: vârsta mamei, nivelul educațional, paritatea (primipară/multipară), sexul copilului, etnia (5).

Simptome care au o amplitudine variabilă, asemenea insomniei, iritabilităţii, crizelor de plâns, sentimentelorde copleşire şi labilitatea afectivă, sunt frecvent întâlnite în primele zile după naştere (la mai mult de jumătate dintre femei). Aceste stări (denumite şi “baby blues”) ating, de obicei, un maxim în ziua a patra şi se remit în mai puţin de două săptămâni, când modificările hormonale se atenuează.

Simptomatologia depresivă rămâne, de cele mai multe ori, la o intensitate subclinică, dar trebuie monitorizată de către personalul medical, pentru a se putea interveni cu promptitudine, când dobândeşte o dimensiune clinică. Fenomenologia clinică a cazurilor de mică intensitate de DPP este similară celei a „baby blues”-ului, dar este prezentă mai mult timp (peste 2 săptămâni).În cazul unei depresiei postpartum  severe, simptomele pot surveni oricând în primul an de după naştere şi sunt identice cuale unei depresii severe:

• Stari emotionale, deprimare sau furie care apar la 1-2 luni de la nasterea copilului,
• Sentimente de tristete, indoiala, vina, neajutorare sau neputinta care se intensifica de la o saptamana la alta si impiedica functionarea eficienta a mamei,
• Persoana nu mai este capabila sa aiba grija de sine sau de copil,
• Persoana are dificultati in a face sarcinile tipice acasa sau la munca,
• Schimbari de apetit
• Preocupari si ingrijorari intense pentru copil sau lipsa interesului pentru copil.
• Anxietate si atacuri de panica care pot apare, teama de a ramane singura cu copilul 
• Teama de a nu face rau copilului,
• Ganduri de autoranire sau suicid.
• În cercetare și în practica clinică se utilizează pentru evaluarea simptomelor depresive în perioada perinatală atât instrumente specifice precum Scala de depresie postnatală Edinburgh, cât și instrumente generale precum Inventarul de depresie Beck sau Scala de depresie a Centrului pentru studii epidemiologice.

Consecințele depresiei 

• Consecinţelor negative pe care depresia postpatum le are asupra mamei, li se adaugă afectele negative pe care le are asupra relaţiei cu copilul şi asupra dezvoltării acestuia, dar şi afectarea relaţiei de cuplu şi a relaţiilor interpersonale în general. O serie de analize ale literaturii au sintetizat consecințele pe care le are depresia maternă asupra copilului .

Bibliografie

1. Howard LM, Molyneaux E, Dennis CL, et al. Non-psychotic mental disorders in the perinatal period. Lancet 2014; 384:1775.
2. Grigoriadis S, VonderPorten EH, Mamisashvili L, et al. The impact of maternal depression during pregnancy on perinatal outcomes: a systematic review and meta-analysis. J Clin Psychiatry 2013; 74:e321.
3. American Psychiatric Association, 2013. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 5th ed. Washington, DC.
4. O’Hara, M. W., & Gorman, L. L. (2004). Can postpartum depression be predicted? Primary Psychiatry, 11(3), 42-47.
5. Vesga-López O, Blanco C, Keyes K, et al. Psychiatric disorders in pregnant and postpartum women in the United States. Arch Gen Psychiatry 2008; 65:805.